M-am intalnit saptamanile trecuta in 300 cu ea... O femeie cu care mi-a vorbit intre Victoriei si Universitate ca si cand eram vechi cunostinte la o cafea.
A ghicit din prima ca sunt economista, ca imi place ce fac si mi-a spus ca a lucrat in TV.
A fost ciudat cat de deschisa si de vorbareata putea sa fie cu o simpla straina, a fost ciudat ca nu se uita la mine ca la o straina, ca la o persoana pe care o vedea prima oara.
Nu stiam daca pot sa ii raspund la fel, daca nu devin prea deschisa, daca nu o stanjenesc...
Dupa 20 de minute insa am plecat fiecare pe drumul nostru, nici nu stiu daca as mai recunoaste-o pe strada... Parca nici nu ar fi fost acolo
Tuesday, September 18, 2007
La open
Am fost saptamana trecuta, sambata la BCR Open Romania unde am avut sansa sa urmaresc cateva meciuri destul de frumoase. Totul a inceput cu finala campionatului de dublu, unde au castigat doi necunoscuti care faceau pentru prima oara pereche intr-un meci oficial ATP.
Apoi a jucat Hanescu cu Monfils, un meci ciudatel, in care Monfils a parut mai mult la antrenamente, nu la un meci oficial. A fost nostim sa il vezi in ultimul ste `cantand` la racheta de tenis sau jucandu-se cu publicul, dar parca uitase cu desavarsire ca trebuie sa mai si joace... Asta este.
Meciul urmator a jucat Gilles Simon cu un argentinian, Simon castigand in trei seturi, dand dovada de un joc destul de invariat, fara mari sclipiri. Daca as fi fost acasa, probabil as fi adormit undeva de-a lungul setului doi...
Seara in schimb s-a incheiat intr-o nota vesela, meciul amical de tenis dintre echipele- Adi Ilie, Ilie Nastase si Dan Petrescu, Bahrami a fost o dovada ca tenisul se poate juca la orice varsta, ca ai nevoie de putin umor pe teren, si mai ales ca spectacolul asigurat a reusit sa umple arena de tenis.
Am fost destul de impresionata de faptul ca atat sambata cand am fost noi, cat si duminica la finala, arenele au fost aproape pline.
Apoi a jucat Hanescu cu Monfils, un meci ciudatel, in care Monfils a parut mai mult la antrenamente, nu la un meci oficial. A fost nostim sa il vezi in ultimul ste `cantand` la racheta de tenis sau jucandu-se cu publicul, dar parca uitase cu desavarsire ca trebuie sa mai si joace... Asta este.
Meciul urmator a jucat Gilles Simon cu un argentinian, Simon castigand in trei seturi, dand dovada de un joc destul de invariat, fara mari sclipiri. Daca as fi fost acasa, probabil as fi adormit undeva de-a lungul setului doi...
Seara in schimb s-a incheiat intr-o nota vesela, meciul amical de tenis dintre echipele- Adi Ilie, Ilie Nastase si Dan Petrescu, Bahrami a fost o dovada ca tenisul se poate juca la orice varsta, ca ai nevoie de putin umor pe teren, si mai ales ca spectacolul asigurat a reusit sa umple arena de tenis.
Am fost destul de impresionata de faptul ca atat sambata cand am fost noi, cat si duminica la finala, arenele au fost aproape pline.
Tuesday, September 11, 2007
Scrisoare
Draga Blogger,
Imi pare rau ca te-am ignorat in ultimul timp, dar am avut o perioada foarte agitata atat la serviciu, cat si pe acasa.
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult la serviciu, atmosfera de lucru fiind calda si placuta, colegii intelegatori cu galagia pe care, inevitabil, o fac zi de zi, iar sefa intelegatoare in toate greselile pe care le-am facut pana acum.
Invat foarte multe lucruri, care tin atat de domeniul meu, cat si de domeniu tehnic, am avut in ultimul timp parte de multe surprize, unele placute, unele mai putin placute.
Printre surprizele placute se numara relatia buna pe care o am cu majoritatea partenerilor de pe domeniul meu, senzatia ca se poate face ceva si pe plan economic in Romania, faptul ca pot asculta muzica la serviciu, ca pot sa lucrez cu placere.
Printre surprizele neplacute se gasesc neprofesionalismul unei agentii de publicitate, nereceptivitatea unor parteneri straini sau greutatea de a utiliza anumite servicii romanesti (posta romana).
Acasa, totul e pe drumul cel bun... :)
Imi pare rau ca te-am lasat cam de izbeliste, dar nu am mai avut timp, nerv sau inspiratie sa mai vorbesc shi cu tine.
Cu drag,
Andra
Imi pare rau ca te-am ignorat in ultimul timp, dar am avut o perioada foarte agitata atat la serviciu, cat si pe acasa.
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult la serviciu, atmosfera de lucru fiind calda si placuta, colegii intelegatori cu galagia pe care, inevitabil, o fac zi de zi, iar sefa intelegatoare in toate greselile pe care le-am facut pana acum.
Invat foarte multe lucruri, care tin atat de domeniul meu, cat si de domeniu tehnic, am avut in ultimul timp parte de multe surprize, unele placute, unele mai putin placute.
Printre surprizele placute se numara relatia buna pe care o am cu majoritatea partenerilor de pe domeniul meu, senzatia ca se poate face ceva si pe plan economic in Romania, faptul ca pot asculta muzica la serviciu, ca pot sa lucrez cu placere.
Printre surprizele neplacute se gasesc neprofesionalismul unei agentii de publicitate, nereceptivitatea unor parteneri straini sau greutatea de a utiliza anumite servicii romanesti (posta romana).
Acasa, totul e pe drumul cel bun... :)
Imi pare rau ca te-am lasat cam de izbeliste, dar nu am mai avut timp, nerv sau inspiratie sa mai vorbesc shi cu tine.
Cu drag,
Andra
Monday, July 30, 2007
Becul de la Gambrinus
6 ore de mers cu trenul... Asta a semnificat de 3 ani incoace drumul meu spre casa, sau altfel spus, spre racoare zilele astea.
Sunt o persoana destul de nestatornica si fara rabdare, de aceea, cele 6 ore cu trenul reprezinta pentru mine o adevarata corvoada care parca nu se mai termina. De aceea, de-a lungul timpului mi-am luat anumite puncte de reper de pe drum pentru a aproxima cam cat mai am pana la destinatie.
La intrarea in Bucuresti punctul de referinta este Carrefour Militari. Odata ce am vazut semnul luminos cu sigla Carrefour parca cele 10 minute care le face pana in gara trec ca gandul, nici nu le simti. Ma gandesc de multe ori ca destinatia mea finala ar putea sa fie chair Carrefour, doar de acolo stiu ca in maxim o ora sunt acasa.
La intrarea in Petrosani, acelasi rol il indeplineste Becul de la Gambrinus. Daca Carrefour-ul este arhi-super- cunoscut, becul de la Gambrinus reprezinta un semn doar pentru mine.
Gambrinus-ul este un hotel-restaurant la intrarea in Petrosani, iar becul, cum imi place mie sa il intitulez vine de fapt de la stalpul lor de electricitate din fata hotelului.
De data asta insa, cand am fost acasa, nu mai era becul... Ce s-o fi intamplat cu el? Dupa 3 ani sa il dea jos, sau sa se fi ars? N-am reusit sa aflu... Cert este ca nu mai era, iar dupa cele 6 ore de mers cu trenul, la ora 3 dimineatza incercam sa imi gasesc un punct de reper pentru viitor, un punct psihologic, ca doar n-o sa raman in tren ca nu stiu Petrosaniul fara becul de la Gambrinus...
Sunt o persoana destul de nestatornica si fara rabdare, de aceea, cele 6 ore cu trenul reprezinta pentru mine o adevarata corvoada care parca nu se mai termina. De aceea, de-a lungul timpului mi-am luat anumite puncte de reper de pe drum pentru a aproxima cam cat mai am pana la destinatie.
La intrarea in Bucuresti punctul de referinta este Carrefour Militari. Odata ce am vazut semnul luminos cu sigla Carrefour parca cele 10 minute care le face pana in gara trec ca gandul, nici nu le simti. Ma gandesc de multe ori ca destinatia mea finala ar putea sa fie chair Carrefour, doar de acolo stiu ca in maxim o ora sunt acasa.
La intrarea in Petrosani, acelasi rol il indeplineste Becul de la Gambrinus. Daca Carrefour-ul este arhi-super- cunoscut, becul de la Gambrinus reprezinta un semn doar pentru mine.
Gambrinus-ul este un hotel-restaurant la intrarea in Petrosani, iar becul, cum imi place mie sa il intitulez vine de fapt de la stalpul lor de electricitate din fata hotelului.
De data asta insa, cand am fost acasa, nu mai era becul... Ce s-o fi intamplat cu el? Dupa 3 ani sa il dea jos, sau sa se fi ars? N-am reusit sa aflu... Cert este ca nu mai era, iar dupa cele 6 ore de mers cu trenul, la ora 3 dimineatza incercam sa imi gasesc un punct de reper pentru viitor, un punct psihologic, ca doar n-o sa raman in tren ca nu stiu Petrosaniul fara becul de la Gambrinus...
Tuesday, July 24, 2007
E cald...
Exact in perioada in care am cel mai mult de lucru se nimereste sa fie insuportabil de cald si eu sa fiu insuportabil de indispusa.
Vreau sa termin o data cu toate treburile `extra` care le mai am sa ma pot relaxa linistita si sa incep sa mananc shi eu cat de cat sanatos, sa respir si aerul sarat de la mare sau aerul racoros de munte de acasa sau aerul de capitala culturala de la Sibiu.
Mi-am propus sa ajung neaparat in Sibiu in septembrie. Sincera sa fiu nu prea ma intereseaza cum o sa reusesc, important este ca imi doresc sa ma duc foarte mult si ar fi chiar culmea sa nu `profit` de neamurile care ma gazduiesc in Sibiu si sa nu vizitez orasul anul asta.
Revenind in prezent... Tot cald este, si eu sunt tot la serviciu.
Azi s-a luat de 2 ori curentul. Prima oara a durat cam o ora si nu mai stiam ce sa facem fara calculator, air cand a venit in cele din urma, nu ne venea sa credem cat suntem de norocosi.
A doua oara.... nu a durt asa de mult, dar am profitat de aceasta data ca sa mancam, asa ca pot sa spun ca a fost o pauza bine-venita.
Cam atat... Mi se inchid efectiv ochii in fata monitorului si nu ajung azi direct acasa...
Si tot cald a ramas
Vreau sa termin o data cu toate treburile `extra` care le mai am sa ma pot relaxa linistita si sa incep sa mananc shi eu cat de cat sanatos, sa respir si aerul sarat de la mare sau aerul racoros de munte de acasa sau aerul de capitala culturala de la Sibiu.
Mi-am propus sa ajung neaparat in Sibiu in septembrie. Sincera sa fiu nu prea ma intereseaza cum o sa reusesc, important este ca imi doresc sa ma duc foarte mult si ar fi chiar culmea sa nu `profit` de neamurile care ma gazduiesc in Sibiu si sa nu vizitez orasul anul asta.
Revenind in prezent... Tot cald este, si eu sunt tot la serviciu.
Azi s-a luat de 2 ori curentul. Prima oara a durat cam o ora si nu mai stiam ce sa facem fara calculator, air cand a venit in cele din urma, nu ne venea sa credem cat suntem de norocosi.
A doua oara.... nu a durt asa de mult, dar am profitat de aceasta data ca sa mancam, asa ca pot sa spun ca a fost o pauza bine-venita.
Cam atat... Mi se inchid efectiv ochii in fata monitorului si nu ajung azi direct acasa...
Si tot cald a ramas
Wednesday, July 18, 2007
Impresii de la nunta
Nu ma asteptam sa fie asa de frumos.
Chiar m-am distrat in compania neamurilor si prietenilor.
De fapt, totul a inceput de sambata de dimineatza cand am plecat de la Pitesti spre Sibiu pe Transfagarasan. Trebuie sa mentionez ca nu am mai fost niciodata pe Transfagarasan asa ca am fost chiar impresionata de peisaje si de multimea de lume care se imbluzea sa vada frumusetile naturii.
Nu am oprit decat de vre-o doua ori pentru ca eram in intarziere, dar am facut multe poze (pe care inca nu am apucat sa le vad prea bine), ne-am batut cu zapada si ne-am bucurat de o mini-excursie frumoasa.
La nunta am ajuns bineinteles ultimii la sala, de Biserica sau de Starea Civila nici macar nepunandu-se problema. Dar a fost oricum frumos.
Sala a fost foarte frumoasa, mancarea a fost (prea) delicioasa iar mirii au impresionat prin dezinvoltura si prin veselie. Nunta a fost speciala si pentru ca mireasa a fost furata de fete. Iar eu am fost soferul :)
Asa ca nu am mintit deloc cand m-au sunta nuntasii sa ma intrebe unde suntem. Eram foarte sincera cand le-am spus ca habar nu am, eu am primit doar indicatii de genul `prima la dreapta, la stanga, iar la dreapta`.
M-am bucurat ca nunta s-a terminat la 12.00 shi am apucat sa ma odihnesc chiar daca de acolo am mai fost la inaugurarea pensiunii matusii mele unde s-a dansat shi s-au distrat toti pana dimineatza. Eu am dormit.... Asa de bine :)
Am apucat sa conduc destul cat sa imi mai potolesc dorul, am apucat sa dorm cat de cat sa nu fiu chiar beata de nesomn... A fost un week-end reusit
Chiar m-am distrat in compania neamurilor si prietenilor.
De fapt, totul a inceput de sambata de dimineatza cand am plecat de la Pitesti spre Sibiu pe Transfagarasan. Trebuie sa mentionez ca nu am mai fost niciodata pe Transfagarasan asa ca am fost chiar impresionata de peisaje si de multimea de lume care se imbluzea sa vada frumusetile naturii.
Nu am oprit decat de vre-o doua ori pentru ca eram in intarziere, dar am facut multe poze (pe care inca nu am apucat sa le vad prea bine), ne-am batut cu zapada si ne-am bucurat de o mini-excursie frumoasa.
La nunta am ajuns bineinteles ultimii la sala, de Biserica sau de Starea Civila nici macar nepunandu-se problema. Dar a fost oricum frumos.
Sala a fost foarte frumoasa, mancarea a fost (prea) delicioasa iar mirii au impresionat prin dezinvoltura si prin veselie. Nunta a fost speciala si pentru ca mireasa a fost furata de fete. Iar eu am fost soferul :)
Asa ca nu am mintit deloc cand m-au sunta nuntasii sa ma intrebe unde suntem. Eram foarte sincera cand le-am spus ca habar nu am, eu am primit doar indicatii de genul `prima la dreapta, la stanga, iar la dreapta`.
M-am bucurat ca nunta s-a terminat la 12.00 shi am apucat sa ma odihnesc chiar daca de acolo am mai fost la inaugurarea pensiunii matusii mele unde s-a dansat shi s-au distrat toti pana dimineatza. Eu am dormit.... Asa de bine :)
Am apucat sa conduc destul cat sa imi mai potolesc dorul, am apucat sa dorm cat de cat sa nu fiu chiar beata de nesomn... A fost un week-end reusit
Tuesday, July 10, 2007
Nunta in familie
De fiecare data cand se petrece un astfel de eveniment se reuneste toata familia, de peste munti si de peste dealuri si povestesc verzi si uscate, mandrindu-se care mai de care cu propriile realizari.
La un astfel de eveniment urmeaza sa ma duc sambata la Sibiu. Deja ma vad dupa un drum destul de lung trebuind sa stau cuminte la o masa depanand amintiri si schimband impresii cu matusi si unchi pe care nu i-am mai vazut de la ultima nunta in familie (adica de vre-o 7 ani).
Oricum sper sa fie bine. Abia astept sa ma intorc sa apuc sa dorm. Am asa de multe traznai de facut ca nu mai stiu de unde sa ma apuc shi cum sa nu dezamagesc pe nimeni....Si mai am asa putin timp liber....
Mi-am dorit sa invat foarte multe vara asta si sa fac foarte multe chestii. Sper sa si reusesc, avand in vedere ca nu m-am obisnuit inca cu ora relativ matinala la care trebuie sa ma trezesc si sunt adormita mai toata ziua.
Oricum am refuzat cu incapatanare sa imi cumpar ceva special pentru nunta asta, am refuzat sa ma stresez crezand ca nu ajung la timp sau ca o sa trebuiasca sa stau in pozitie de drepti.
In schimb o sa conduc (daca reusesc sa nu imi uit carnetul de conducere, iar, la Bucuresti) si o sa dorm sper destul avand in vedere ca la Sibiu nuntile se tin ziua (incepand cu ora 14.00) si se termina de obicei la ora 24.00.
Dar oare o sa apuc?
La un astfel de eveniment urmeaza sa ma duc sambata la Sibiu. Deja ma vad dupa un drum destul de lung trebuind sa stau cuminte la o masa depanand amintiri si schimband impresii cu matusi si unchi pe care nu i-am mai vazut de la ultima nunta in familie (adica de vre-o 7 ani).
Oricum sper sa fie bine. Abia astept sa ma intorc sa apuc sa dorm. Am asa de multe traznai de facut ca nu mai stiu de unde sa ma apuc shi cum sa nu dezamagesc pe nimeni....Si mai am asa putin timp liber....
Mi-am dorit sa invat foarte multe vara asta si sa fac foarte multe chestii. Sper sa si reusesc, avand in vedere ca nu m-am obisnuit inca cu ora relativ matinala la care trebuie sa ma trezesc si sunt adormita mai toata ziua.
Oricum am refuzat cu incapatanare sa imi cumpar ceva special pentru nunta asta, am refuzat sa ma stresez crezand ca nu ajung la timp sau ca o sa trebuiasca sa stau in pozitie de drepti.
In schimb o sa conduc (daca reusesc sa nu imi uit carnetul de conducere, iar, la Bucuresti) si o sa dorm sper destul avand in vedere ca la Sibiu nuntile se tin ziua (incepand cu ora 14.00) si se termina de obicei la ora 24.00.
Dar oare o sa apuc?
Subscribe to:
Posts (Atom)