Exista diferite momente in viata care ne marcheaza pe termen lung sau pe termen scurt. Pentru mine au trecut pe nesimtite si mi-am dat seama de efectul lor abia la mult timp dupa ce s-au intamplat.
Cel mai bun si mai recent exemplu este noua mea slujba. Nu mi-as fi imaginat acum un an ca as rezista sa plec dis de dimineata si sa ma intorc seara, dupa 12 ore si sa nu pot decat sa ma prabusesc.
Nu mi-as fi imaginat ca as invata sa spun `NU` asa de usor sau ca mi s-ar parea usor sa scriu mailuri sau mesaje `artagoase` chiar daca am anumite retineri.
Sunt schimbari de caracter, schimbari de mod de gandire, schimbari in propria personalitate, schimbari care te pot pune foarte usor pe ganduri.
Lipsa de timp si de somn este principala mea problema in ultimul timp, lipsa de timp care se intrevede pentru o perioada destul de lunga de timp de acum incolo, daca nu chiar pentru toata viata, lipsa de timp care ma determina sa incerc sa gasesc solutii care sa imi permita sa fac si altceva inafara ciclului 'birou-pat' (asa de mediatizat intr-o reclama la un supliment alimentar revitalizant).
Si totusi, am alte prioritati, privesc altfel viata, lucrez nu numai pentru ca trebuie ci si pentru ca imi place, si totul din simplul fapt ca mi-am schimbat locul de munca si ca imi place ce imi fac.
Nu contest ca am trecut si prin alte schimbari importante (chiar foarte importante as putea sa spun), dar faptul ca rezist pe picioarele mele, ca realizez ca pot sa fac si singura unele lucruri imi dau o siguranta care ma determina sa merg mai departe.
Daca as avea si ceva mai mult timp...
