M-am intalnit saptamanile trecuta in 300 cu ea... O femeie cu care mi-a vorbit intre Victoriei si Universitate ca si cand eram vechi cunostinte la o cafea.
A ghicit din prima ca sunt economista, ca imi place ce fac si mi-a spus ca a lucrat in TV.
A fost ciudat cat de deschisa si de vorbareata putea sa fie cu o simpla straina, a fost ciudat ca nu se uita la mine ca la o straina, ca la o persoana pe care o vedea prima oara.
Nu stiam daca pot sa ii raspund la fel, daca nu devin prea deschisa, daca nu o stanjenesc...
Dupa 20 de minute insa am plecat fiecare pe drumul nostru, nici nu stiu daca as mai recunoaste-o pe strada... Parca nici nu ar fi fost acolo
Tuesday, September 18, 2007
La open
Am fost saptamana trecuta, sambata la BCR Open Romania unde am avut sansa sa urmaresc cateva meciuri destul de frumoase. Totul a inceput cu finala campionatului de dublu, unde au castigat doi necunoscuti care faceau pentru prima oara pereche intr-un meci oficial ATP.
Apoi a jucat Hanescu cu Monfils, un meci ciudatel, in care Monfils a parut mai mult la antrenamente, nu la un meci oficial. A fost nostim sa il vezi in ultimul ste `cantand` la racheta de tenis sau jucandu-se cu publicul, dar parca uitase cu desavarsire ca trebuie sa mai si joace... Asta este.
Meciul urmator a jucat Gilles Simon cu un argentinian, Simon castigand in trei seturi, dand dovada de un joc destul de invariat, fara mari sclipiri. Daca as fi fost acasa, probabil as fi adormit undeva de-a lungul setului doi...
Seara in schimb s-a incheiat intr-o nota vesela, meciul amical de tenis dintre echipele- Adi Ilie, Ilie Nastase si Dan Petrescu, Bahrami a fost o dovada ca tenisul se poate juca la orice varsta, ca ai nevoie de putin umor pe teren, si mai ales ca spectacolul asigurat a reusit sa umple arena de tenis.
Am fost destul de impresionata de faptul ca atat sambata cand am fost noi, cat si duminica la finala, arenele au fost aproape pline.
Apoi a jucat Hanescu cu Monfils, un meci ciudatel, in care Monfils a parut mai mult la antrenamente, nu la un meci oficial. A fost nostim sa il vezi in ultimul ste `cantand` la racheta de tenis sau jucandu-se cu publicul, dar parca uitase cu desavarsire ca trebuie sa mai si joace... Asta este.
Meciul urmator a jucat Gilles Simon cu un argentinian, Simon castigand in trei seturi, dand dovada de un joc destul de invariat, fara mari sclipiri. Daca as fi fost acasa, probabil as fi adormit undeva de-a lungul setului doi...
Seara in schimb s-a incheiat intr-o nota vesela, meciul amical de tenis dintre echipele- Adi Ilie, Ilie Nastase si Dan Petrescu, Bahrami a fost o dovada ca tenisul se poate juca la orice varsta, ca ai nevoie de putin umor pe teren, si mai ales ca spectacolul asigurat a reusit sa umple arena de tenis.
Am fost destul de impresionata de faptul ca atat sambata cand am fost noi, cat si duminica la finala, arenele au fost aproape pline.
Tuesday, September 11, 2007
Scrisoare
Draga Blogger,
Imi pare rau ca te-am ignorat in ultimul timp, dar am avut o perioada foarte agitata atat la serviciu, cat si pe acasa.
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult la serviciu, atmosfera de lucru fiind calda si placuta, colegii intelegatori cu galagia pe care, inevitabil, o fac zi de zi, iar sefa intelegatoare in toate greselile pe care le-am facut pana acum.
Invat foarte multe lucruri, care tin atat de domeniul meu, cat si de domeniu tehnic, am avut in ultimul timp parte de multe surprize, unele placute, unele mai putin placute.
Printre surprizele placute se numara relatia buna pe care o am cu majoritatea partenerilor de pe domeniul meu, senzatia ca se poate face ceva si pe plan economic in Romania, faptul ca pot asculta muzica la serviciu, ca pot sa lucrez cu placere.
Printre surprizele neplacute se gasesc neprofesionalismul unei agentii de publicitate, nereceptivitatea unor parteneri straini sau greutatea de a utiliza anumite servicii romanesti (posta romana).
Acasa, totul e pe drumul cel bun... :)
Imi pare rau ca te-am lasat cam de izbeliste, dar nu am mai avut timp, nerv sau inspiratie sa mai vorbesc shi cu tine.
Cu drag,
Andra
Imi pare rau ca te-am ignorat in ultimul timp, dar am avut o perioada foarte agitata atat la serviciu, cat si pe acasa.
Incepe sa imi placa din ce in ce mai mult la serviciu, atmosfera de lucru fiind calda si placuta, colegii intelegatori cu galagia pe care, inevitabil, o fac zi de zi, iar sefa intelegatoare in toate greselile pe care le-am facut pana acum.
Invat foarte multe lucruri, care tin atat de domeniul meu, cat si de domeniu tehnic, am avut in ultimul timp parte de multe surprize, unele placute, unele mai putin placute.
Printre surprizele placute se numara relatia buna pe care o am cu majoritatea partenerilor de pe domeniul meu, senzatia ca se poate face ceva si pe plan economic in Romania, faptul ca pot asculta muzica la serviciu, ca pot sa lucrez cu placere.
Printre surprizele neplacute se gasesc neprofesionalismul unei agentii de publicitate, nereceptivitatea unor parteneri straini sau greutatea de a utiliza anumite servicii romanesti (posta romana).
Acasa, totul e pe drumul cel bun... :)
Imi pare rau ca te-am lasat cam de izbeliste, dar nu am mai avut timp, nerv sau inspiratie sa mai vorbesc shi cu tine.
Cu drag,
Andra
Subscribe to:
Posts (Atom)