Sambata seara...

Sambata seara ma simt ca o baba :)
Sambata seara eu mi-o petrec acasa, in fata TV-ului sau a calculatorului relaxandu-ma si pregatindu-ma de o noua saptamana,

Sambata imi dau seama ca oamenii de varsta mea, oamenii care au mai multa energie isi fac de cap.


Eu in schimb dorm :) Imi fac de cap dormind :) Si ma simt bine!!

Oare e ciudat daca ma simt bine si prefer sa ma odihnesc in loc sa ies?

Oare o sa imi dau seama mai tarziu ca iar am ales gresit?

Cine sunt eu...

Mai nou sunt Ruxandra... Sunt o persoana care isi propune sa faca multe si, intr-un final reuseste.
Sunt o persoana careia ii place sa doarma si iubeste sa se simta implinita.
Sunt o persoana pe care nu o mai recunosc...
Din energia si entuziasmul meu au ramas oboseala si frustarea ca nu fac ceea ce imi doresc...

EU acum sunt obosita...

Ce inseamna sa fii 'cuminte'?

Mi sa spus de cateva ori de aseara incepand incoace ca sunt prea 'cuminte' si ca refuz sa imi asum niste riscuri putin mai.... necalculate sa spunem.

A fi cuminte pentru mine inseamna a sta linistit pe un scaun, fara a iesi in evidenta, fara a deranja sau a-ti da cu parerea. Am descoperit insa ca dreptatea nu este tot timpul de partea mea...

Pentru restul lumii a fi cuminte (cel putin in privinta mea) inseamna a fi eu, adica sa refuz sa trec peste niste limite autoimpuse.

Sincera sa fiu nici nu stiu daca sa ma supar sau sa o iau ca pe un compliment. Am niste prieteni foarte dragi mie pentru ca sunt cine sunt. Am o viata frumoasa, de care sunt multumita pentru ca sunt cine sunt...

Prin faptul ca nu accept sa imi incalc regulile nu inseamna ca nu accept niste riscuri... Inseamna pur si simplu ca ma cunosc destul de bine incat sa stiu cand trebuie sa ma opresc.

Sunt mandra ca sunt cuminte... Pentru ca sunt eu :) Si sunt convinsa ca in viitor poate voi fi mandra ca voi fi 'rea', pentru ca ma va reprezenta la acel moment...

4 ani de viata

Astazi am terminat neoficial scoala... Ultimul examen a adus cu el si ultima noastra intalnire oficiala cu salile de curs.
Au fost 4 ani frumosi, 4 ani fericiti, 4 ani in care mi-am facut prieteni si am castigat multi, multi puisori unii mai dragi ca si altii mie.
Parca ieri m-au lasat ai mei in fata scolii inainte de deschiderea festiva si mi-au spus ca de acum trebuie sa continuu singura.
O sa imi fie dor de nebunia de pe holurile ASE-ului,o sa imi lipseasca seminariile si cursurile fie ca au fost interactive sau interminabile, o sa imi lipseasca proiectele facute impreuna cu fetele sau noptile nedomite inaintea examenelor.
O sa imi fie dor de colegi, de iesirile in cluburi sau seara la terase, de obisnuitele mese la McDonald's sau la Everest sau de plecari la mare impreuna.
O sa le simt lipsa profesorilor care ne-au ajutat sa ajungem ce suntem acum. Fie ca au fost exemple pozitive sau negative, de la ei am 'furat' ce am crezut noi ca este mai potrivit.
Si acum cu ochii in lacrimi si cu sentimentul ca parca a fost prea scurt, ma gandesc cu groaza ca scoala va trece pe plan secundar. De acum inainte serviciul va fi principala mea ocupatie o viata intreaga....

Si asa se sfarsesc 4 ani, precum au inceput... Se incheie un capitol, incepe altul, iar noua nu ne ramane decat sa incercam sa ramanem cat de cat la fel de veseli si de increzatori in puterile noastre.

The end.

Cu gand de sarbatoare

Sunt acasa... La parintii mei acasa si ma simt ca in vacanta de vara (vorba unei cunostinte :) ).
Nu am facut nimik in perioada asta si m-am relaxat in special pentru perioada mai dificila care urmeaza.
Pastele l-am petrecut la Bunica in Stei, cu multa veselie si liniste, iar de ieri sunt acasa, la ai mei. Azi m-am impartit intre joaca cu cele 6 pisici, una mai frumoasa si mai jucausa ca cealata, intre jocurile de snooker pe care le-am urmarit si colegii fratelui meu care au venit pe seara la noi.
As putea spune ca sarbatorile astea ar fi fost perfecte daca nu ar fi fost umbrite de pierderea suferita acum o saptamana....

Branding Romania

Sa ne branduim tara :) Sa ne cream o imagine...
Circula pe net un ppt ilustrativ cu importanta oamenilor si mentalitatilor intr-o tara, in prgresele pe care le face o tara.
Eu spun ca principala problema pe care o avem noi in crearea unei imagini Romaniei este schimbarea mentalitatii populatiei.
Degeaba avem un turism promitator, degeaba ne dezvoltam infrastructura, degeaba imbunatatim sistemul scolar sau multe dintre problemele care le avem daca in momentul in care intra cineva in tara simte cum este pacalit, daca observa certuri si trageri de par intre noi...
Problema este astfel rebrand-uirea noastra, rebrand-uirea gandirii noastre...
Peste vre-o 10 ani poate reusim sa ne convingem ca suntem in aceeashi tabara shi ca scopul nostru nu este sa fim mai tari ca si vecinul, ci sa lucram impreuna pentru binele amandurora...

Ulei la oferta

Trecand zilele trecute pe langa Piata Progresul cu tramvaiul mi-a sarit in ochi o 'Super Oferta' pentru Ulei. Am ramas pur si simplu masca. OFERTA ULEI BUNICA 8,0 RON!!!!!!!!!!
De cand? Am o sticla de ulei in casa de vre-o 6 luni cred si atunci cand am cumparat-o sunt sigura ca nu am dat 8,0 RON pe ea. Ce s-o fi intamplat???
Sunt chiar mirata cum nu am auzit de scumpirea asta pe nicaieri. Am auzit oameni plangandu-se de Summit, de politicieni, de vreme, dar in nici un caz de pretul scandalos (cel putin dupa parerea mea) la uleiul alimentar...
Sau nu am fost eu destul de pe faza? I wonder....

din week-end

Week-end-ul asta am sarbatorit Ora Pamantului. Mi-ar fi placut sa pot sune ca a fost o initiativa imbratisata de multe persoane, dar precum s-a dovedit nu a avut succesul scontat.
Stau la etajul 9 intr-un bloc cu o panorama impresionanta asupra unei parti importante dintr-un cartier. Sambata seara la ora 20.00, cand ma asteptam sa fie stinse macar o mica parte din luminile blocurilor vecine, zici ca era sarbatoare afara, coloritul ferestrelo avand o paleta impresionata.
Poate ca ar fi trebuit sa fie ca acum, duminica spre luni la ore 03.00, cand sunt doar 3-4 lumimi licarind in blocurile vecine...
Am ajuns week-endul asta la concluzia ca suntem pur si simplu ignoranti, ca refuzam sa acceptam ca la un moment dat nu o sa fim atat de norocosi sa ne bucuram de curent sau de energie si de beneficiile acestea tot timpul. E bine sa ne educam, sa incercam sa facem putin cate putin....
Poate va aparea o schimbare... Cat de frumos ar fi fost, si cat de mandri ne-am fi simtit daca o parte importanta din Bucuresti ar fi stins luminile?
Nu e nici o problema, preferam sa facem scandal de venirea Summit-ului si sa ne plangem ca traim intr-o tara saraca...

Life...

Am citit astazi mai multe bloguri in incercarea de a gasi un pic de curaj sa ma apuc de al meu...
Blogul meu e neglijat de mult. De fapt mint, e neglijat de la inceput pentru ca nu am avut grija de el mai deloc, nu mi-am scris toate gandurile, emotiile, sentimentele ci le-am lasat pur si simlu sa treaca.
Ma pregatesc pentru lucrarea de licenta, lucrare care va trebui sa contina si un blog, motiv pentru care trebuie sa imi cizelez stilul de scris si sa invat sa atrag mai multi cititori. Avand in vedere ca mi-am propus de la inceput sa scriu acest blog pentru mine, pentru a putea sa imi citesc eventual mai tarziu paginile de jurnal on-line, nu i-am acordat prea mare importanta. Si acum mi-e greu.
Am citit de mult (pe alt blog) o expresie care m-a cucerit si de care sufar eu in momentul de fata: sindromul paginii goale de Word. Trebuie sa ma apuc de licenta si mi-e greu. Sunt constienta ca odata ce o sa incep nu prea o sa ma mai pot opri, dar cu toate astea, parca startul acesta e cel mai greu lucru care trebuie sa il fac.
Mi-am luat concediu de la serviciu doar ca sa ma apuc... Si sunt in concediu de 3 zile de acum si inca nu am reusit sa fac nimik.
Lucrez mai bine noaptea. Colega mea de camera noaptea doarme.
Trebuie sa imi dau drumul.
Trebuie sa scriu saptamana aceasta cel putin 20 de pagini si inca nu stiu ce.
Nu am apucat sa fac documentare pentru ca nu stiu ce sa caut. Nu m-am dus la proful de licenta pentru ca nu am cu ce sa ma duc. Am senzatia ca ma invart intr-un cerc vicios din care nu pot sa ies.
Sufar de sindromul paginii albe de word si nu stiu cum sa il vindec...

ER...

Azi am scris un proiect.... Singura acasa....
Diferenta intre a scrie un proiect singura acasa si a-l face in echipa cu cineva, eventual, doar sa stea cineva langa mine, este lipsa de atentie...
Un proiect pe care in mod normal l-as fi terminat relativ repede mi-a rapit majoritatea dupa-amiezii- noptii pentru ca nu am reusit sa ma abtin sa nu ma uit la TV, sa mai navighez pe net, sa imi fac de lucru pe la bucatarie.....
In alta ordine de idei, mai mult m-am uitat la TV si proiectul l-am facut printre picaturi. De aceea, n-o sa mai vorbesc de proiect, ci de ce am vazut la TV :).
Am vazut ER.... super serialul, iar episodul acesta n-a fost o exceptie... Am reusit sa imi dau seama ca imi doresc ca persoana langa care imi voi petrece viata trebuie sa se gandeasca la mine ca la cineva unic, un pic nebun si in stare de orice.... (o filosofie gen Grey's Anatomy) si sa ma descrie cu o singura fraza 'My Andra was really something....'

Scopuri

Uneori imi propun sa fac chestii pe care apoi le consider lipsite de importanta.

Alteori imi propun chestii pe care incerc sa le duc la bun sfarsit dar le pierd undeva pe drum.

Ei, de acum imi propun sa imi indeplinesc toate scopurile, de orice natura, oricat de stupide ar fi.

Daca imi propun sa plec de la serviciu la 3, la 3 sa plec.

Daca imi propun sa nu mai mananc ciocolata pentru urmatoarele 6 luni, mai bine imi fac un semn in calendar de cand am voie sa mananc, sa stiu ca pana nu vad semnul, nu am voie nici macar sa ma gandesc la ea....

Este bine sa fii flexibil, mai ales in zilele noastre, dar consider ca trebuie sa avem o directie principala de la care sa nu ne abatem. Pana acum, flexibilitatea in cazul meu avea rolul principal, scopurile de ordin nferior reprezentand pentru mine pur si simplu ganduri pe care le luam mai mult sau mai putin in considerare.

Principalul meu scop pentru perioada urmatoare este sa slabesc cat mai mult. Asta implica o vointa crescuta si o educatie pe care, recunosc ca nu o am. Trebuie sa ma invat sa mananc la ore fixe, sa nu ma mai uit cu drag la sticla de Coca Cola din frigiderele de prin magazine, pentru ca mai aporape de ea nu o sa ma apropii, sa nu mai consider ca masa principala masa pe care o iau de obicei cand ma intorc de la serviciu.

Daca reusesc sa ma obisnuiesc cu perioada asta, apoi imi va fi usor pentru ca nu ma voi mai gandi la aceste mici obstacole ca la niste restrictii, ci ca la o stare de fapt ce exista....