Mi sa spus de cateva ori de aseara incepand incoace ca sunt prea 'cuminte' si ca refuz sa imi asum niste riscuri putin mai.... necalculate sa spunem.
A fi cuminte pentru mine inseamna a sta linistit pe un scaun, fara a iesi in evidenta, fara a deranja sau a-ti da cu parerea. Am descoperit insa ca dreptatea nu este tot timpul de partea mea...
Pentru restul lumii a fi cuminte (cel putin in privinta mea) inseamna a fi eu, adica sa refuz sa trec peste niste limite autoimpuse.
Sincera sa fiu nici nu stiu daca sa ma supar sau sa o iau ca pe un compliment. Am niste prieteni foarte dragi mie pentru ca sunt cine sunt. Am o viata frumoasa, de care sunt multumita pentru ca sunt cine sunt...
Prin faptul ca nu accept sa imi incalc regulile nu inseamna ca nu accept niste riscuri... Inseamna pur si simplu ca ma cunosc destul de bine incat sa stiu cand trebuie sa ma opresc.
Sunt mandra ca sunt cuminte... Pentru ca sunt eu :) Si sunt convinsa ca in viitor poate voi fi mandra ca voi fi 'rea', pentru ca ma va reprezenta la acel moment...
Sunday, June 8, 2008
Thursday, June 5, 2008
4 ani de viata
Astazi am terminat neoficial scoala... Ultimul examen a adus cu el si ultima noastra intalnire oficiala cu salile de curs.
Au fost 4 ani frumosi, 4 ani fericiti, 4 ani in care mi-am facut prieteni si am castigat multi, multi puisori unii mai dragi ca si altii mie.
Parca ieri m-au lasat ai mei in fata scolii inainte de deschiderea festiva si mi-au spus ca de acum trebuie sa continuu singura.
O sa imi fie dor de nebunia de pe holurile ASE-ului,o sa imi lipseasca seminariile si cursurile fie ca au fost interactive sau interminabile, o sa imi lipseasca proiectele facute impreuna cu fetele sau noptile nedomite inaintea examenelor.
O sa imi fie dor de colegi, de iesirile in cluburi sau seara la terase, de obisnuitele mese la McDonald's sau la Everest sau de plecari la mare impreuna.
O sa le simt lipsa profesorilor care ne-au ajutat sa ajungem ce suntem acum. Fie ca au fost exemple pozitive sau negative, de la ei am 'furat' ce am crezut noi ca este mai potrivit.
Si acum cu ochii in lacrimi si cu sentimentul ca parca a fost prea scurt, ma gandesc cu groaza ca scoala va trece pe plan secundar. De acum inainte serviciul va fi principala mea ocupatie o viata intreaga....
Si asa se sfarsesc 4 ani, precum au inceput... Se incheie un capitol, incepe altul, iar noua nu ne ramane decat sa incercam sa ramanem cat de cat la fel de veseli si de increzatori in puterile noastre.
Au fost 4 ani frumosi, 4 ani fericiti, 4 ani in care mi-am facut prieteni si am castigat multi, multi puisori unii mai dragi ca si altii mie.
Parca ieri m-au lasat ai mei in fata scolii inainte de deschiderea festiva si mi-au spus ca de acum trebuie sa continuu singura.
O sa imi fie dor de nebunia de pe holurile ASE-ului,o sa imi lipseasca seminariile si cursurile fie ca au fost interactive sau interminabile, o sa imi lipseasca proiectele facute impreuna cu fetele sau noptile nedomite inaintea examenelor.
O sa imi fie dor de colegi, de iesirile in cluburi sau seara la terase, de obisnuitele mese la McDonald's sau la Everest sau de plecari la mare impreuna.
O sa le simt lipsa profesorilor care ne-au ajutat sa ajungem ce suntem acum. Fie ca au fost exemple pozitive sau negative, de la ei am 'furat' ce am crezut noi ca este mai potrivit.
Si acum cu ochii in lacrimi si cu sentimentul ca parca a fost prea scurt, ma gandesc cu groaza ca scoala va trece pe plan secundar. De acum inainte serviciul va fi principala mea ocupatie o viata intreaga....
Si asa se sfarsesc 4 ani, precum au inceput... Se incheie un capitol, incepe altul, iar noua nu ne ramane decat sa incercam sa ramanem cat de cat la fel de veseli si de increzatori in puterile noastre.
The end.
Subscribe to:
Posts (Atom)