Au fost 4 ani frumosi, 4 ani fericiti, 4 ani in care mi-am facut prieteni si am castigat multi, multi puisori unii mai dragi ca si altii mie.
Parca ieri m-au lasat ai mei in fata scolii inainte de deschiderea festiva si mi-au spus ca de acum trebuie sa continuu singura.
O sa imi fie dor de nebunia de pe holurile ASE-ului,o sa imi lipseasca seminariile si cursurile fie ca au fost interactive sau interminabile, o sa imi lipseasca proiectele facute impreuna cu fetele sau noptile nedomite inaintea examenelor.
O sa imi fie dor de colegi, de iesirile in cluburi sau seara la terase, de obisnuitele mese la McDonald's sau la Everest sau de plecari la mare impreuna.
O sa le simt lipsa profesorilor care ne-au ajutat sa ajungem ce suntem acum. Fie ca au fost exemple pozitive sau negative, de la ei am 'furat' ce am crezut noi ca este mai potrivit.
Si acum cu ochii in lacrimi si cu sentimentul ca parca a fost prea scurt, ma gandesc cu groaza ca scoala va trece pe plan secundar. De acum inainte serviciul va fi principala mea ocupatie o viata intreaga....
Si asa se sfarsesc 4 ani, precum au inceput... Se incheie un capitol, incepe altul, iar noua nu ne ramane decat sa incercam sa ramanem cat de cat la fel de veseli si de increzatori in puterile noastre.
The end.
No comments:
Post a Comment