Am vazut ieri un filmulet care imi ilustreaza la perfectie viata mea in momentul de fata...
Ziua contine pentru mine serviciul si discutia telefonica cu parintii...
Cum am ajuns asa?
Cum am ajuns sa fiu o persoana nemultumita de mine?
DE CE?
Raspunsul nu pot decat sa mi-l dau eu. Din cauza mea. Pentru ca mi-e frica sa ma schimb in bine. Mi-e frica sa recunosc ca daca nu iau masuri urgent o sa ajung sa nu ma mai recunosc.
Simt ca o data cu maseaua mea s-a dus veselia... dragostea de viata... optimismul... Cum am ajuns o acritura de care mi-e rusine?
De ce mi-e greu sa iau masuri? De ce nu ma schimb? De ce nu ma ambitionez? De ce nu mai ascult de mine?
DE CE?
Din cauza mea!!!!
Imi visez viata cu ochii deschisi. Visez ca mi-ar place sa fiu remarcata si apreciata, visez sa imi gasesc linistea si fericirea, implinirea si increderea alaturi de niste oameni care nu ar trebui sa insemne nimic pentru mine.
Visez ca ma transform exact ca intr-un basm din ratusca cea urata in lebada eleganta si increzatoare. Oare nu stiu ca viata NU e un basm? Oare nu realizez ca totul sta in puterea mea?
Cand m-am pierdut? Ce trebuie sa fac sa ma regasesc? Pe cine trebuie sa intreb? Poate cineva sa imi spuna?
Imi doresc sa fiu eu, sa nu ma mai intereseze nimic, sa pot sa fiu increzatoare si fericita si multumita de mine....
Imi doresc sa ma trezesc maine vesela, fericita si linistita ca totul va fi OK
Oare zilele in care ma trezeam asa s-au terminat? Oare nu voi reusi sa ma redresez vreodata?
Imi doresc sa redevin Andra... Sa devin omul increzator, incapatanat si plin de viata care eram odata. Imi doresc sa dansez prin casa, sa rad de nimicuri si sa fac greseli idioate fara sa mi se reproseze ca o sa raman toata viata ce sunt acum....
Am ajuns sa o urasc pe Ruxandra. Ruxandra e speriata si face gafe si e nemultumita. Ruxandra a castigat controlul asupra mea. Ruxandra nu implineste anul asta 24 de ani ci 42...
Oare o sa ajung vreodata sa castig lupta cu mine insami?
No comments:
Post a Comment