Ce vreau eu sa fac...

E o intrebare care ma framanta de ceva timp... Ce urmeaza?
Am reusit sa imi schimb serviciul, deci nu mai am frustrari profesionale.
Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu statutul de om care muneste ca sa traiasca, nu de om care traieste ca sa munceasca. E o schimbare radicala... Nu cred ca este finalizata in intregime, but I'm getting there :)
Am avut un an trecut interesant din toate punctele de vedere. A fost un an in care nu am mai avut altceva inafara de serviciu, si in care am incercat sa ma ocup de mine in principal...
Nu pot sa spun ca mi-a iesit din prima, dar am tot timpul din lume anul asta sa incerc sa imi indeplinesc dorintele si asteptarile pe care mi le-am autoimpus :) Am vointa si determinare sa fac tot ce mi-am propus, deci am castigat jumatate din batalie!
De asemenea, anul asta trebuie sa fac ceva sa imi relaxez mintea, nu doar corpul in timpul liber. Ei, relaxarea mintii nu cred ca o sa o obtin prin simplul somn pe care l-am adoptat in ultimul weekend... Cred ca va trebui sa imi gasesc o ocupatie care sa ma antreneze psihic, dar sa fie relaxanta fizic :) Ma gandeam sa ma apuc serios de fotografie imeidat ce vine primavara... Who knows, maybe I'll have fun while I'm trying...
De saptamana viitoare ma reintorc la programul de exercitii: sala si bazin concomitent. Poate chiar cu o dieta mai sanatoasa... Chiar imi propun sa mananc mai sanatos. Nu neaparat de dieta, dar mai natural si mai fara prostii (sau fara dulciuri).
Pana vine primavara trebuie sa incerc sa imi dau seama daca vreau sau nu sa scriu cate ceva. As face un curs sau o specializare... Sau as intreba pe cineva daca am sau nu o afinitate pentru a scrie... Ma visez scriind carti for a living :) Dar asta ar fi un job prea ideal sa aiba sanse sa devina realitate...
Dar, cine stie... Poate reusesc cateva ceva si imi dau seama ca uneori, visele pot deveni realitate...
Imi doresc atat de multe lucruri, as vrea sa fac atat de multe, sa vizitez multe, multe locuri... Uneori nu cred ca o sa pot sa le fac pe toate... Dar cu sigurnata vreau sa incerc
Deci... Ce urmeaza?

Romania e frumoasa

Iubesc fotografia! E o arta sa poti sa transpui sentimente si reactii omenesti sau chiar peisaje pe o foaie de hartie.

Cu toate astea, urasc fotografia care dezvaluie partea urata a Romaniei. Fiecare fotograf care se respecta face cate o incursiune in partea urata a Romaniei, in partea saraca si plina de mizerie. De ce?

Nu am mai vazut de mult un pictorial la o sarbatoare traditionala sateasca, sau de pe plaja pustie intr-o zi de primavara, intr-o zi calduroasa in delta sau cutreierand drumurile inverzite ale tarii...

Romania e frumoasa... Recunosc ca are si parti urate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa iasa acestea in evidenta...

A durat doar 9 luni....

Citindu-mi ultimul post tocmai am realizat ca sunt nefericita de mult mai mult timp decat realizasem. Sunt 9 luni... waw...

In 9 luni se intampla miracolul nasterii. E o groaza de timp.
Astea 9 luni pentru mine au fost 9 luni de frustrari, nervi, agitatie mai intai si apoi de liniste... Am realizat pe la finalul acestor luni ca nu are sens... Efectiv nu are sens sa incerc sa imi imbunatatesc viata pe care o duc acum. Nu are loc de imbunatatire, cel putin din punctul meu de vedere.

Am decis in schimb ca trebuie sa incep din nou. 'Fresh start'...
Ce simplu suna, nu? Nu e usor, dar merita... merita fiecare efort si fiecare compromis pe care trebuie sa il fac cu mine acum pentru un viitor asa cum imi doresc.

Totul depinde de mine

Am vazut ieri un filmulet care imi ilustreaza la perfectie viata mea in momentul de fata...
Ziua contine pentru mine serviciul si discutia telefonica cu parintii...

Cum am ajuns asa?

Cum am ajuns sa fiu o persoana nemultumita de mine?

DE CE?

Raspunsul nu pot decat sa mi-l dau eu. Din cauza mea. Pentru ca mi-e frica sa ma schimb in bine. Mi-e frica sa recunosc ca daca nu iau masuri urgent o sa ajung sa nu ma mai recunosc.

Simt ca o data cu maseaua mea s-a dus veselia... dragostea de viata... optimismul... Cum am ajuns o acritura de care mi-e rusine?

De ce mi-e greu sa iau masuri? De ce nu ma schimb? De ce nu ma ambitionez? De ce nu mai ascult de mine?

DE CE?

Din cauza mea!!!!

Imi visez viata cu ochii deschisi. Visez ca mi-ar place sa fiu remarcata si apreciata, visez sa imi gasesc linistea si fericirea, implinirea si increderea alaturi de niste oameni care nu ar trebui sa insemne nimic pentru mine.

Visez ca ma transform exact ca intr-un basm din ratusca cea urata in lebada eleganta si increzatoare. Oare nu stiu ca viata NU e un basm? Oare nu realizez ca totul sta in puterea mea?

Cand m-am pierdut? Ce trebuie sa fac sa ma regasesc? Pe cine trebuie sa intreb? Poate cineva sa imi spuna?

Imi doresc sa fiu eu, sa nu ma mai intereseze nimic, sa pot sa fiu increzatoare si fericita si multumita de mine....

Imi doresc sa ma trezesc maine vesela, fericita si linistita ca totul va fi OK

Oare zilele in care ma trezeam asa s-au terminat? Oare nu voi reusi sa ma redresez vreodata?

Imi doresc sa redevin Andra... Sa devin omul increzator, incapatanat si plin de viata care eram odata. Imi doresc sa dansez prin casa, sa rad de nimicuri si sa fac greseli idioate fara sa mi se reproseze ca o sa raman toata viata ce sunt acum....

Am ajuns sa o urasc pe Ruxandra. Ruxandra e speriata si face gafe si e nemultumita. Ruxandra a castigat controlul asupra mea. Ruxandra nu implineste anul asta 24 de ani ci 42...

Oare o sa ajung vreodata sa castig lupta cu mine insami?

Viata de sesiune

De cand am inceput programul de master am ajuns sa pun scoala pe locul 2.
Oboseala si stressul acumulat la serviciu au ajuns deja prea mari pentru a putea sa dispara pur si simplu cu distractiile cursurilor si seminariilor.

Sesiunea este o perioada si mai grea.... Trebuie sa inversez cele doua ocupatii care au ajuns sa imi ocupe 75% dintr-o zi, si acest lucru nu este chiar facil, mai ales ca cititul `in gol` este cea mai noua ocupatie....

Sambata seara...

Sambata seara ma simt ca o baba :)
Sambata seara eu mi-o petrec acasa, in fata TV-ului sau a calculatorului relaxandu-ma si pregatindu-ma de o noua saptamana,

Sambata imi dau seama ca oamenii de varsta mea, oamenii care au mai multa energie isi fac de cap.


Eu in schimb dorm :) Imi fac de cap dormind :) Si ma simt bine!!

Oare e ciudat daca ma simt bine si prefer sa ma odihnesc in loc sa ies?

Oare o sa imi dau seama mai tarziu ca iar am ales gresit?

Cine sunt eu...

Mai nou sunt Ruxandra... Sunt o persoana care isi propune sa faca multe si, intr-un final reuseste.
Sunt o persoana careia ii place sa doarma si iubeste sa se simta implinita.
Sunt o persoana pe care nu o mai recunosc...
Din energia si entuziasmul meu au ramas oboseala si frustarea ca nu fac ceea ce imi doresc...

EU acum sunt obosita...