Life...

Am citit astazi mai multe bloguri in incercarea de a gasi un pic de curaj sa ma apuc de al meu...
Blogul meu e neglijat de mult. De fapt mint, e neglijat de la inceput pentru ca nu am avut grija de el mai deloc, nu mi-am scris toate gandurile, emotiile, sentimentele ci le-am lasat pur si simlu sa treaca.
Ma pregatesc pentru lucrarea de licenta, lucrare care va trebui sa contina si un blog, motiv pentru care trebuie sa imi cizelez stilul de scris si sa invat sa atrag mai multi cititori. Avand in vedere ca mi-am propus de la inceput sa scriu acest blog pentru mine, pentru a putea sa imi citesc eventual mai tarziu paginile de jurnal on-line, nu i-am acordat prea mare importanta. Si acum mi-e greu.
Am citit de mult (pe alt blog) o expresie care m-a cucerit si de care sufar eu in momentul de fata: sindromul paginii goale de Word. Trebuie sa ma apuc de licenta si mi-e greu. Sunt constienta ca odata ce o sa incep nu prea o sa ma mai pot opri, dar cu toate astea, parca startul acesta e cel mai greu lucru care trebuie sa il fac.
Mi-am luat concediu de la serviciu doar ca sa ma apuc... Si sunt in concediu de 3 zile de acum si inca nu am reusit sa fac nimik.
Lucrez mai bine noaptea. Colega mea de camera noaptea doarme.
Trebuie sa imi dau drumul.
Trebuie sa scriu saptamana aceasta cel putin 20 de pagini si inca nu stiu ce.
Nu am apucat sa fac documentare pentru ca nu stiu ce sa caut. Nu m-am dus la proful de licenta pentru ca nu am cu ce sa ma duc. Am senzatia ca ma invart intr-un cerc vicios din care nu pot sa ies.
Sufar de sindromul paginii albe de word si nu stiu cum sa il vindec...