Becul de la Gambrinus

6 ore de mers cu trenul... Asta a semnificat de 3 ani incoace drumul meu spre casa, sau altfel spus, spre racoare zilele astea.
Sunt o persoana destul de nestatornica si fara rabdare, de aceea, cele 6 ore cu trenul reprezinta pentru mine o adevarata corvoada care parca nu se mai termina. De aceea, de-a lungul timpului mi-am luat anumite puncte de reper de pe drum pentru a aproxima cam cat mai am pana la destinatie.
La intrarea in Bucuresti punctul de referinta este Carrefour Militari. Odata ce am vazut semnul luminos cu sigla Carrefour parca cele 10 minute care le face pana in gara trec ca gandul, nici nu le simti. Ma gandesc de multe ori ca destinatia mea finala ar putea sa fie chair Carrefour, doar de acolo stiu ca in maxim o ora sunt acasa.
La intrarea in Petrosani, acelasi rol il indeplineste Becul de la Gambrinus. Daca Carrefour-ul este arhi-super- cunoscut, becul de la Gambrinus reprezinta un semn doar pentru mine.
Gambrinus-ul este un hotel-restaurant la intrarea in Petrosani, iar becul, cum imi place mie sa il intitulez vine de fapt de la stalpul lor de electricitate din fata hotelului.
De data asta insa, cand am fost acasa, nu mai era becul... Ce s-o fi intamplat cu el? Dupa 3 ani sa il dea jos, sau sa se fi ars? N-am reusit sa aflu... Cert este ca nu mai era, iar dupa cele 6 ore de mers cu trenul, la ora 3 dimineatza incercam sa imi gasesc un punct de reper pentru viitor, un punct psihologic, ca doar n-o sa raman in tren ca nu stiu Petrosaniul fara becul de la Gambrinus...